Departamente

Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (CSIE) are o tradiţie recunoscută naţional şi internaţional privind promovarea celor mai moderne metode de analiză economico-matematică şi statistică precum şi de dezvoltare a tehnicilor de prelucrare electronică şi comunicare a datelor din domeniul economic şi din zonele conexe acestuia.

Înfiinţarea facultăţii – anul 1967

În anul universitar 1949-1950, s-a înfiinţat specializarea Statistică în cadrul Facultăţii de Planificare din Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare – ISEP (denumirea de atunci a ASE). În anul universitar 1951-1952 s-a înfiinţat Facultatea de Statistică, cu secţiile: Statistică industrială, Statistică agricolă, Statistică comercială, Statistică demografică. Ea a funcţionat un an, pentru că în 1952 s-a înfiinţat, ca unitate de învăţământ independentă, Institutul de Ştiinţe Statistice (ISS). ISS a funcţionat în perioada 1951-1955, fiind transformat ulterior în facultate a ISEP. La Facultatea de Statistică au funcţionat grupe pentru specializările: Statistică industrială, Statistică comercială, Statistică agrară, Demografie şi Statistica transporturilor.

Din anul de învăţământ 1953/1954, în conducerea institutului s-au aflat: dr. Iosif Ferenbac, I. Doboş şi dr. Vasilescu Marinache (ulterior vicepreşedinte în Direcţia Centrală de Statistică) şi în continuare, din anul 1956: prof. Mircea Biji – decan, Ion Capanu – prodecan. Prof. dr. docent Roman Moldovan a fost preşedinte al Comisiei examenului de stat / sesiunea iunie 1957).

De la începutul anilor ’60 este de remarcat faptul că învăţământul superior economic era reprezentat, în principal, prin Institutul de Ştiinţe Economice din Bucureşti – cea mai mare instituţie de învăţământ superior economic din ţară – şi de facultăţile de ştiinţe economice din cadrul universităţilor de la Cluj şi Iaşi. Pregătirea statisticienilor economişti cu studii superioare s-a extins totodată la Craiova şi Timişoara.

În anul universitar 1954-1955, Institutul s-a desfiinţat, statistica revenind ca facultate în cadrul ISEP. Facultatea s-a refăcut cu aceleaşi secţii ca în anul 1951-1952. În anul 1958, Facultatea de Statistică s-a desfiinţat, devenind secţie în cadrul Facultăţii de Economie Generală.

Un moment important în viaţa actualei facultăţi l-a constituit înfiinţarea, în 1963, a Centrului de Calcul Economic şi Cibernetică Economică, pe lângă Catedra de Calcul economic şi statistic (creată în 1958), al cărei şef de catedră a fost Manea Mănescu.

În anul 1967-1968 s-a înfiinţat Facultatea de Calcul Economic şi Cibernetică Economică (noua facultate a intrat în vigoare în toamna anului 1967, admiterea din sesiunea de vară făcându-se la secţiile aparţinând, încă, Facultăţii de Economie Generală), preluând secţiile de Statistică şi de Mecanizarea şi automatizarea calculului economic (înfiinţată în 1964) de la Facultatea de Economie Generală şi adăugând noua secţie de Cibernetică Economică. Un facsimil al actului de naștere al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică este disponibil aici. Primul Ministru (președintele Consiliului de Miniștri) la acea vreme era domnul Ion Gheorghe Maurer în timp ce Ministrul Învățământului (inițiatorul hotărârii) era domnul acad. Ștefan Bălan.

Configuraţia facultăţii, pe secţii, era: Cibernetică economică (5 ani), Mecanizarea şi automatizarea calculului economic (5 ani), Statistica industriei, construcţiilor şi transporturilor (4½ ani), Statistica agriculturii, circulaţiei mărfurilor şi a populaţiei (4½ ani). Anul înfiinţării facultăţii a coincis cu cel al atribuirii denumirii de Academia de Studii Economice instituţiei noastre. Pentru specializarea de statistică, încă din 1951-1952, a funcţionat şi învăţământul fără frecvenţă, care avea durata cu un an mai mare decât cel de la zi.

În anul 1969 s-a finalizarea construirea imobilului Virgil Madgearu, din Calea Dorobanţilor nr. 15-17 (clădirea „Cibernetică”) şi a clădirii din Intrarea Al. Macedonschi nr. 2, destinată Centrului de Calcul. Un merit incontestabil pentru înfiinţarea facultăţii l-a avut profesorul Manea Mănescu. Începuturile, dar şi unele frâne i se datorează fără tăgadă.

Evoluţia facultăţii

Pe parcursul existenţei sale, facultatea a trecut prin numeroase transformări de conţinut şi de formă.

În anul 1970-1971, facultatea avea următoarele specializări: Cibernetică economică (5 ani), Mecanizarea şi automatizarea calculului economic (5 ani), Statistică industrială (4½ ani), Statistică agrară (4½ ani).

În anul 1974-1975, facultatea s-a transformt în Cibernetică Economică şi Statistică, având o singură specializare, cu acelaşi nume, durata studiilor fiind de patru ani. Au dispărut specializările tradiţionale – Mecanizarea şi automatizarea calculului economic, Cibernetica economică şi Statistica. Noul planul de învătământ cumula discipline de la fostele specializări, absolvenţii trebuind să fie, în egală masură, informaticieni, ciberneticieni şi statisticieni.

În anul 1977-1978, la cerinţa conducerii superioare de partid, facultăţile de Economie politică şi planificare şi Cibernetică economică şi statistică au fuzionat, formând Facultatea de Planificare şi cibernetică economică, cu o singură specializare, cu acelaşi nume. Practic, facultăţile de Cibernetică şi statistică economică şi Economie politică şi planificare au fost desfiinţate. Fuziunea s-a făcut fără a se merge în lichidare cu studenţii care începuseră vechile facultăţi. A fost greu pentru ei: cei proveniţi de la economie politică şi planificare au trebuit să recupereze cunoştinţe de la cibernetică şi invers. Această decizie a afectat grav, pentru a doua oară, fosta Facultate de Calcul Economic şi Cibernetică Economică. Durata studiilor s-a păstrat de patru ani.

În ianuarie-februarie 1990, membrii colectivelor de cibernetică, statistică şi informatică economică au solicitat reînfiinţarea facultăţii de profil, cu denumirea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, pe care au obţinut-o de la Senatul universitar şi de la Ministerul de resort. Facultatea şi-a început activitatea în semestrul al doilea al anului universitar 1989-1990, reconfigurându-şi specializările: Cibernetică economică, Informatică economică şi Statistică economică. Durata studiilor a rămas de patru ani până în 1990-1991, când a devenit de cinci ani. Formele de învățământ seral și fără frecvență aveau durata studiilor mai mare cu un an decât cel de la zi.

În anul universitar 1991-1992, la introducerea învăţământului de lungă şi scurtă durată (colegiile universitare), facultatea şi-a păstrat secţiile, având durata de cinci ani şi a înfiinţat specializarea Prelucrarea electronică a informaţiei economice la Colegiul Economic Bucureşti, cu durata de trei ani (în anii 2002/2003 – 2004/2005 a funcţionat o serie cu două grupe la specializarea Prelucrarea electronică a informaţiei electronice, delocalizată de la Colegiul Economic Bucureşti).

În anul 1993-1994 s-a introdus învăţământul organizat pe cicluri: ciclul I (2 ani) – anii I şi II, trunchi comun pe facultate; ciclul al II-lea (2½ ani) – anii III-V, de specializare; ciclul al III-lea – studii aprofundate, cu durata de un an. În ciclul al II-lea, funcţionau următoarele specializări: Cibernetică şi previziune economică, Informatică economică, Statistică social-economică şi noua specializare, Economie matematică. Specializarea Economie matematică şi-a schimbat denumirea în Economie matematică şi actuariat (1995-1996) şi a funcţionat până în anul 2005 (anii al II-lea şi al III-lea au rămas în lichidare). Învăţământul seral şi fără frecvenţă avea durata de studii cu un an mai mare. El se organiza pentru ciclul I, ciclul al II-lea avînd învăţământ fară frecvenţă la toate specializările şi, în plus, învăţământ seral la specializarea Informatică economică. Ciclul al III-lea se organiza numai la zi. Primele programe de studiile aprofundate au fost introduse în anul 1994-1995: Economie cantitativă şi Sisteme informatice pentru management. În anul 1996-1997 s-a adăugat programul Analiza statistică a afacerilor social-economice. În ultimul an de funcţionare a lor (2003-2004), configuraţia studiilor aprofundate era: Sisteme informatice pentru management, Analiza statistică a afacerilor social-economice, Economia riscului şi incertitudinii.

În anul 1998-1999, s-a introdus învăţământul la distanţă, care avea un an de studiu în plus faţă de cel de la zi, iar pentru formele seral şi fără frecvenţă nu s-a mai organizat concurs de admitere, intrând în lichidare. Facultatea a promovat noua formă de învăţământ pentru specializarea Informatică economică.

În anul 2000-2001, facultatea a introdus primul program de masterat, de 1½ ani: Managementul informatizat al proiectelor. În anul 2001-2002, s-a adăugat programul deE-business, iar din 2004-2005 programele Baze de date – suport pentru afaceri şi Economie cantitativă.

În anul 2005-2006, odată cu trecerea la sistemul European (Bologna) de învăţământ pe cicluri (licenţă, masterat, doctorat, cu duratele de trei ani, doi ani, respectiv trei ani), facultatea a promovat programele de licenţă Cibernetică economică, Informatică economică şi Statistică şi previziune economică. Programele de masterat au continuat să aibă trei semestre, până în anul 2008. Ele au fost: Baze de date – suport pentru afaceri, Managementul informatizat al proiectelor, Sisteme informatice pentru managementul proceselor şi resurselor economice – SIMPRE, E-Business, Securitatea informatică. Din anul 2006-2007, primele două programe de masterat s-au desfăşurat şi la forma de învăţământ la distanţă.

Din anul 2008-2009, au fost introduse programele de masterat de patru semestre şi au fost împărţite în programe de aprofundare (Cibernetică şi economie cantitativă, Statistică economică, Informatică economică) şi de pregătire complementară (Baze de date – suport pentru afaceri, cu frecvenţă şi ID, E-Business, cu frecvenţă şi ID, Managementul informatizat al proiectelor, cu frecvenţă şi ID, Sisteme informatice pentru managementul resurselor şi proceselor economice, cu frecvenţă, Securitatea informatică, cu frecvenţă). Din anul 2010-2011, forma de învăţământ la distanţă pentru programele de masterat a fost eliminată. De asemenea, şi-a încetat temporar (până în 2013) activitatea programul E-Business din lipsa candidaților.

Din anul 2011-2012, tipul programelor de masterat s-a modificat în programe de cercetare (în locul celor de aprofundare) şi profesionale (în locul celor de pregătire complementară), rămânând aceleaşi ca cele din anul 2008.

În anul universitar 2020-2021 fucționează trei programe de masterat de cercetare (Cibernetică şi economie cantitativă, Statistică aplicată și data science, Informatică economică) și cinci programe de masterat de pregătire profesională (Baze de date – suport pentru afaceri, E-Business, Sisteme informatice pentru managementul resurselor şi proceselor economice, Securitatea informatică – în limba engleză din anul 2014, Analiza afacerilor și controlul performanței intreprinderii – organizat pentru prima dată în anul 2013).

Facultatea a promovat continuu pregătirea doctorală. Este evident că primele teze de doctorat au fost făcute în domeniul statisticii. În anii 1956-1965, la specializarea Statistică teoretică au fost conferite şapte titluri de candidat în ştiinţe (echivalentul actual al titlului de doctor), iar la specializarea Planificarea economiei naţionale, opt astfel de titluri. După înfiinţarea facultăţii, în anul 1967, au existat următoarele domenii de doctorat: Planificarea economiei naţionale, Calcul economic şi cibernetică economică, Statistică economică şi teoretică. Printre conducătorii de doctorat se numărau: Manea Mănescu, Mircea Biji, Ludovic Tövissi, Nicolae Ivanciu-Văleanu, Constantin Ionescu, Gheorghe Vasilescu, Elena Biji, Mircea Bulgaru ş.a. După anul 1990, numărul conducătorilor ştiinţifici a crescut considerabil. În perioada 2000-2004, facultatea a gestionat un domeniu unic de doctorat, Cibernetică şi statistică economică, cu trei specializări: Cibernetică economică, Informatică economică, Statistică economică. Din anul 2008, pregătirea doctorală se realizează în două domenii: Informatică economică şi Cibernetică şi statistică economică, cu două subdomenii, corespunzătoare specializărilor de Cibernetică, respectiv de Statistică. Fiecărui domeniu îi corespunde câte o şcoală doctorală. Organizarea doctoratelor a suferit modificări pe parcursul evoluţiei sale. În prezent, în cei trei ani de studii, cercetarea individuală se face în directă colaborare între doctorand şi conducător, sprijinit de o comisie de îndrumare. În fiecare an se prezintă realizările doctorandului, pe baza cărora se dă sau nu aviz de progres. Teza de doctorat se poate susţine după stagiul de trei ani, dar nu mai târziu de cinci ani.

În anul 1966, au fost lansate revistele facultăţii, Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică şi varianta sa în limba engleză, Economic Computation and Economic Cybernetic Studies and Research, publicaţii care apar şi azi. Revista Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică este recunoscută de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior ca fiind de tip B şi este indexată în EBSCO Publishing şi Index Copernicus. În anul 2007, revista Computation and Economic Cybernetics Studies and Research a fost indexată ISI Thomson Reuters Services, în Social Sciences Citation Index, Social Scisearch, Journal Citation Reports/Social Sciences Edition. Îa anul 2010, revista avea factorul de impact 0,247, iar în 2015, de 0,317 (factor acordat de Journal Citation Reports – JCR). Conform JCR 2019 (publicat în iunie 2020) revista avea factorul de impact 0,743 iar nivelul AIR (Article Influence Score) se situa la 0,1 (cel mai ridicat în rândul revistelor românești încadrate în domeniul Economics). Printre fondatorii şi membrii colegiului de redacţie a celor două reviste s-au aflat şi se află personalităţi de seamă ale ştiinţei: Manea Mănescu, academician Octav Onicescu, academician Grigore Moisil, academician Vladimir Trebici, academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, prof. dr. ing. Edmond Nicolau, prof. dr. Ing. Nicolae Racoveanu, prof. dr. Ludovic Tövissi, prof. dr. Ion Cuculescu, prof. dr. Octavian Stănăşilă, prof. dr. Aristide Halanay, prof. dr. Mircea Petrescu, prof. dr. Gheorghe Boldur, prof. dr. Ion Văduva, prof. dr. Silviu Guiaşu (SUA), prof. dr. John Rose, Director general al Organizaţiei Mondiale de Sisteme Generale şi Cibernetică, prof. dr. Virgil C. Negoiţă (SUA), prof. dr. Robert Vallé (Franţa), prof. dr. Regis Bourbonnais, prof. dr. L. Hyalmarsson, prof. dr. Finn R. Forsund, prof. dr. Gilbert Suporta, academician Gheorghe Păun, dr. Gabriel Burstei (SUA), prof. dr. Ioan Talpoş, prof. dr. Ion Gh. Roşca, prof. dr. Ion Stancu, academician Lucian Albu etc. Redactorii şefi ai revistelor au fost: Alexandru Potoţki, Sorin Duca, Mihai Lutic. Directorul revistelor este prof. dr. Marian Dârdală, iar redactorul şef este, din anul 1989, prof. dr. Gheorghe Ruxanda. O activitate îndelungată la reviste a avut-o editorul Iva Ionescu.

Înainte de 1989, revistele reuşiseră să se claseze pe locul 25 în lume, fiind printre puţinele prezenţe româneşti în peste 60 de biblioteci ale celor mai importante universităţi din lume (SUA, Germania, Anglia, Japonia, Franţa, Italia, Rusia, Suedia, Ungaria, Australia, Brazilia, India etc).